Traduzioni in rumeno, italiano, spagnolo e inglese di Lidia Popa
Marija Najthefer Popov s-a născut în Serbia pe 11 martie 1958. Până în prezent a fost publicatä în peste două sute de colecții internaționale și interne de versuri, în reviste și site-uri literare interne și străine. În 2018 își publică prima colecție de versuri „Scriu o femeie”. În această carte interpretează lumea femeilor, creativitatea, dragostea, eleganța și părerea că ea este cea care gestionează viața dându-i toate nuanțele. Autoarea, în cadrul misiunii sale, vede arta ca un spirit de libertate și lirism, natura ca o urmă a acelei splendori care permite unirea elementelor sale cu lumea spirituală. Poeta a primit numeroase premii internaționale și naționale pentru munca sa de creație; a fost tradusă în multe limbi ale lumii. În prezent, se pregătește să-și publice versurile în diferite reviste culturale și antologii internaționale. Este autoarea ANTOLOGIEI 2021 / POEȚI DIN LUME ȘI DIN SERBIA, cu participarea a peste 300 de poeți sârbi eminenți și poeți din întreaga lume. Este membru al numeroaselor asociații literare și poetice, membru de onoare, președinte și ambasador al păcii în lume. Este un mare susținător al iubirii și prieteniei, respectului și grijii fiecărui individ de pe planetă și crede că poezia este limbajul care unește întreaga lume în care nu trebuie să existe diferențe. A fi poet este o alegere și un dar de la Dumnezeu, o binecuvântare.
Este membru al Asociației Poeților Mondiali (V.P.S.) din 2020
Trăiește și lucrează în Zrenjanin, Serbia.
***
DIVIZIA
Uimit de frică
am creat un mod de despărțire
ceea ce nu se va întâmpla
nici pe aripa aeronavei
nu se va scrie plecarea
Acesta va colecta bagajele de pe banda infinită
dar se întoarce
revine mereu din nou
Ne-am despărțit în panică
de la prima întâlnire
și cu cât ne salutăm mai mult
ne-am tot întors
Voi pleca ca o plutire
în acea transcendență a noastră
la toate granițele neîntemeiate
Voi fi puternică, mai puternică decât amândoi
Mă voi lăsa întreagă
în tine, în inimă, gânduri și corp
ne vom despărți fără un salut
ne vom despărți fără despărțire
uimită
panicată
la limita depășită
care inconștientă
ne aduce înapoi la noi….
***
TĂCERE ȘI MINE
Astă seară
tăcerile mă iubesc
pasional
nici speranțele
nu m-au înșelat mult
din greșeală
s-a auzit doar
rapid
un tren îndepărtat
o femeie cu rezervare
în mână
ca speranța
tăcută
cu simțuri
Astă seară
tăcerile m-au sărutat
nici aspirațiile
nu au ars mult timp
prin fluxul sanguin
s-a auzit doar
Clopotul mare
din clopotele bisericii
Aceeași femeie
cu credință
ca sursă de viață
tăcută
si nimic mai mult
nu simte
Ăsta a fost
ultimul tren
Astă seară
cuvintele m-au părăsit
clar
Nici măcar o șoaptă
nu s-a oprit mult timp
a fost auzită
năruirea tuturor speranțelor
Femeia este hotărâtă
în tăcere deplină
îi cutremură
în spate
porților grele
Așteptarea a fost tăcută
cu toată puterea
liniștea
și eu
de la ei înșiși
unul cu altul
simțim răspunsul.
***
SĂLBATIC
Dacă mă creezi din nou
în forma mea primordială,
prăjește-mi miezul măduvei
împrăștie cenușa prin pustie
dacă sunt simțită de fiare sălbatice
mă vor îmbogăți cu recunoaștere
din esența lor au ars în mine
Totuși, nu mă sfâșiați
îngropați-mă adânc înăuntru
și nu spuneți nimănui secretul
și nu respirați adânc
ca să nu mă respire respirația
ca o sămânță care este turnată
în moliciune și căldură
Și mi-aș dori să fie blestemați cumva
într-o oarecare îmblânzire
într-o oală bine îngrijită
pe o fereastră orientată spre sălbăticie
și urlând ca o fiară blocată
în salt…
***
PASIUNE
Melodia dvs. este tastată rapid
broboane de sudoare de pe piele
ca după baia mea
apoi se înmulțesc
curenții de aer și vârtejurile
oftează în ritmul egalilor
tobe în simțuri
și cascade zgomotoase
în amonte
vârtejuri, rapide, clanuri
prin râurile rapide ale cunoscătorilor
printre fiarele sălbatice
secară
în foile de picior
iar între coapse
încearcă să-mi muște dinții
ca cicatricile permanente
Din gâtul meu, țipând
țipătul sălbaticului se potolește
răsare, ca un Soare aprins
în mijlocul căldurii
Și toți se usucă
iazuri și pungi
sapă în adânc
croaziera cu barca cu motor
de undeva pe lovitura de stat
valurile se ridică
iar călăreții sunt dați
de-a lungul țărmului se prăbușesc
Strâmtori înguste
înghit inundațiile
peletele ascuțite înșeală
spuma
și iată-le
în ritmul chemării sălbaticului
Universul va tresări
va aluneca prin scrierea de mână transpirată
aruncată în genunchi
spuma se varsă peste capac
***
PERIUȚA DE DINȚI
Nu lăsați să treacă noaptea
să nu treacă
Este sacră pe toate cele patru laturi
protecția și camera noastră
Încuie poarta dimineața
las-o să aibă răbdare
Corpul meu are încă puterea
de a te iubi
Nu-mi spune noapte bună, dragă
sună atât de dur
despărțirea arată rău
spune întotdeauna „bună facere”
noaptea este înaintea noastră, seara este frumoasă
Nu deschideți ușa, nu sunați la un taxi
unde ați merge dacă nu în camera mea
aici tricoul meu este viu
scaunul meu și cafeaua fierbinte fără zahăr
Apelați livrarea la domiciliu
Am nevoie doar de o periuță de dinți
Am uitat să iau
poate nu ar trebui
am comandat acum
orice altceva
iubiri trecute
întâlniri de urgență
dacă este necesar, anulați-ne pe noi și pe voi
din întreaga lume,
Nu-mi spune noapte bună, dragă
bună seara mi se potrivește
adaugă-mi papucii și cere-mi totul
într-o noapte în care nu am mai fost
aruncă cheia dimineață
înainte de rândul din seara asta lăsați-l să aștepte
lasați pe altcineva să bată
Noaptea nu este suficient de lungă pentru noi
acum dormi iubirea mea
dormi și tu dragă.
***
PATURI DE TRANDAFIRI
Nu am fost niciodată în această casă
unde am un pat de trandafiri
și o cămașă de noapte goală
să nu erupi pe piele
din spinii dulci
în ochii tăi
Nici eu nu am făcut cafea
și ți-am oferit nectar
cu o grămadă de zahăr
pe scaunul pe care stăteam
dorința mea a rămas blocată
Nimeni nu te-a deranjat vreodată
pentru acea înțepătură a soartei
nu s-a îndoit niciodată de ea însăși
că era un loc
pentru care am fost creată
Nici aici nu am pus șemineu
iar în acel foc am ars
supă gătită pentru tine
cu condimentele mele
Nu am fost niciodată aici
și cartea mea de identitate
e pe masă
iar fișierul meu este complet deschis
Doamne, știu totul
nu este posibil
Nu sunt pierdută.
N-am fost niciodată
la fel de prezentă ca aici
nici unde niciodată
Nu depășisem.
***
ÎN PROTECȚIA TRANDAFIRILOR
În rozariul meu când pășești
mergi încet
desculț
și nu mai purta nimic
cu excepția codului cu care l-ai deblocat
și nu-i străpunge nasul adânc în inimă
admirați și mirosiți în poziție verticală
Ea va strânge spini
și te va îmbrățișa mai lacom
te va intoxica cu mirosurile sale
ca și în cazul lichiorurilor mincinoase dulci
de trandafiri
Nu te va împiedica
nu te va înțelege
frica o va supăra
spinii se vor elibera
în fața mea ca un scut se vor împleti
și îți vor împiedica atacul
Nu vei fugi
nu uita
ai intrat crezând, trădat
într-o cămașă de suflet
și desculț pe spini riscând
Rămâi sobru și fidel?
într-o căruță de bucle
și mirosuri
vei fi grădinarul meu
vrednic
pentru fiecare dintre mugurii mei
care în cinstea ta vor plezni!
***
TRECERE
Undeva pe plajă
delfinii dintr-un cor cântă
marș postum
de valuri spărgătoare
înainte de privirile tale obraznice
Undeva la spatele meu
scârțâie inelele prostiei
cineva strigă lozinci
Mă ofer vouă cu viclenie
Eu intru în fiecare gând al tău
Creez întunericul
din pielea ta
Întind umezeala
sare și spini…
…
Predă-te mie!
Intră prin gaura cheii
coruptă de ușa mea
ziua ta se va zori
universul se va întoarce
în toiul nopții și al zilei
Mâinile tale sunt întinse
copertine pe corpul meu
iar corpul meu flutură anxios
amenință cu o inundație
Ești un șarpe
în urechile mele, o revoluție
ai câștigat
Am trădat
Îți spun
așteaptă
ești un dezertor
și eu sunt câștigătorul
tu spui
dar nu
am înțeles
Cuceritorul te va împlini
cu triumf
fii câștigătorul tău
cu strategie
…
Mă afund în nebunie
în sinuozități și vârtejuri
sălbaticul se împiedică
zboară păsările paradisului
frumos ca perversiunea
vulcanii reînviați erup
pe mine ca o euforie
mă presezi
ca un cuceritor ocupi teritoriul
și umpli interiorul
cu muniție
ataci cu armament complet
plantezi câmpuri minate
Aprind focuri
la nebunie ne arde flacăra
umerii zgâriați sângerează
precum biciul copitele cailor sălbatici
în momentul împerecherii
….
Primii cocoși se aud undeva,
curățătorii de dimineață spală dalele
în nopțile obraznice
….
valurile sparg pelerinele
delfinii răgușiti se scufundă
Lumina se stinge
….
socializăm cu umilință
ca o capitulare la o comemorare anuală
fierbinte, presărată cu rouă de dimineață
….
corpul în durere… îndoit
Osmanova.
***
PUTEREA TĂCERII
Cuvântul meu este prost
ca în vremurile surde
doar umbre trec pe față
și spun povestea lor
ascultătorului surd
ce își amintește sufletul
Privirea din ochii mei este goală
incoloră ca apa
numai cei însetați sunt hrăniți
din acel pahar uscat
simte magia gustului
Mâinile mele sunt aspre
ca și cuvântul dur care străbate inima
Ridică-mi fața cu o mână blândă
cu privirea sunt scufundate în ochii mei goi
setea saturată are magie
la toate simțurile
Mintea mea va țipa
în loc de cuvântul meu
cu tremur în corpul meu
se va spune o poveste
mai adevărat decât cuvântul meu.
***
OH, REGELE MEU
Îmi spun
Am îndrăznit
sunt scufundate
Îmi spun
Relaxați-vă
merge
Îți spun același lucru
Umerii mei sunt fragili
pentru marfa dulce pe care o doresc
să o iau
la știrile cheie
ce așteaptă
în fața curților regale
Regele meu!
Sunt doar o servitoare
chiar și în fața ta
Deschid toate porțile
cu o pantă în fața mărimii tale
Nu îngenunchez și nici nu mă plec
Toate halourile tale
nu au o strălucire veselă
și setul tău
se ascunde în spatele puterii
și se oprește
când deschid ușile
și aprind lumina
pentru a intra în ochii tăi
Regele meu!
coboară acea coroană grea
închide ușa după mine
când pășesc în camerele tale
Am îndraznit
Se uită
cum voi rămâne în poziție verticală
Îmi spun
vei fi jurământul lui
Vă spun
regină, de regele meu, ai nevoie.
Am îndrăznit
Am plecat
merge
Am îndrăznit
lasă coastele să crape
și lăsați pielea să se prăjească până la miez
lasă dragostea să se plece în fața ta
iar tu îmi înnobilezi pasiunea
încoronează-mă în dăruire
Îți voi da-o luând-o
Sceptrul, tronul
pelerina, coroana
scoate totul și aruncă-l
Numai cu dorința sa eliberată
acoperă-ne
și să domnească atâta timp cât
iubirea încoronată
și pasiunea ne iubește.
***
Traducere în Română Lidia Popa
***
Marija Najtheefer Popov, è nata in Serbia l’11 marzo 1958. Finora è stato pubblicato in più di duecento raccolte di versi internazionali e nazionali, in riviste e siti letterari nazionali e stranieri. Nel 2018 pubblica la sua prima raccolta di versi “Sto scrivendo una donna”. In questo libro interpreta il mondo delle donne, la sua creatività, amore, eleganza e l’opinione che è lei a gestire la vita, dandole tutte le sfumature . L’autrice, all’interno della sua missione, vede l’arte come spirito di libertà e lirismo, la natura come traccia di quello splendore che consente l’unificazione dei suoi elementi con il mondo spirituale. La poetessa ha ricevuto numerosi premi internazionali e nazionali per il suo lavoro creativo; è stato tradotta in molte lingue del mondo. Attualmente si prepara a pubblicare i suoi versi in varie riviste culturali e antologie internazionali. È autrice della capitale ANTOLOGY 2021 / POETS FROM THE WORLD IN SERBIA, con la partecipazione di oltre 300 eminenti serbi e poeti da tutto il mondo. È membro di numerose associazioni letterarie e poetiche, membro onorario, presidente e ambasciatore di pace nel mondo … È una grande sostenitrice dell’amore e dell’amicizia, del rispetto e della cura di ogni individuo del pianeta e crede che la poesia sia la lingua che unisce il mondo intero in cui non devono esserci differenze. Essere un poeta è una scelta e un dono di Dio. Benedizione.
È membro della World Poets Association (V.P.S.) dal 2020
Vive e lavora a Zrenjanin, Serbia.
***
DIVISIONE
Stupito dalla paura
abbiamo creato un modo di separarci
che non accadrà
né sull’ala dell’aereo
non scriverà la partenza
Raccoglierà i bagagli dalla corsia infinita
ma lui ritorna
torna sempre di nuovo
Ci siamo lasciati in preda al panico
dal primo incontro
e più ci salutiamo
continuavamo a tornare
Me ne andrò mentre stiamo galleggiando
in questo la nostra trascendenza
affatto malsani confini
Sarò forte, più forte di entrambi
Mi lascerò intero
in te, nel tuo cuore, pensieri e corpo
ci separeremo senza un saluto
ci separeremo senza separazione
stupito
in preda al panico
al limite superato
che inconsciamente
ci riporta a noi…
***
SILENZIO E ME
Stasera
i silenzi mi amano
appassionato
né speranze
non mi hanno ingannato a lungo
per errore
è stato solo sentito
la velocità
treno distante
donna con riserva
nella mano
come speranza
silenzioso
e sensi
Stasera
i silenzi mi baciavano
né aspirazione
non l’hanno bruciato per molto tempo
attraverso il flusso sanguigno
è stato solo sentito
La campana
dalle campane della chiesa
Quella stessa donna
con fede
come fonte di vita
silenzioso
e niente di più
non ha senso
Quello era
l’ultimo treno
Stasera
le parole mi hanno lasciato
chiaro
Nemmeno un sussurro
non si è fermato per molto tempo
è stato ascoltato
la rottura di tutte le speranze
La donna è determinata
in completo silenzio
li scosse
dietro a
cancelli pesanti
L’attesa era silenziosa
con tutte le sue forze
il silenzio
anch’io
da soli
insieme
percepiamo la risposta.
***
SELVAGGIO
Se mi crei di nuovo
nella mia forma primordiale, io
friggi il cuore della fiamma per me
spargi le ceneri nel deserto
se sono percepito da bestie feroci
mi arricchiranno di riconoscimenti
della loro essenza ardeva in me
Tuttavia, non farmi a pezzi
seppelliscimi nel profondo
e non rivelare a nessuno il segreto
e non respirare profondamente
in modo che il tuo respiro non mi soffi via
come un seme sparso
in morbidezza e calore
E vorrei che in qualche modo maledissero
in qualche mansueto
in una pentola ben tenuta
su una finestra di fronte al selvaggio
e ulula come una bestia bloccata
nel salto …
***
PASSIONE
La tua canzone viene digitata velocemente
gocce di sudore dalla tua pelle
cosa dopo il mio bagno
poi si moltiplicano
correnti d’aria e turbine
sospira al ritmo di pari
tamburi nei sensi
e rumorose cascate
a monte
vortici, rapide, clan
attraverso i fiumi veloci degli intenditori
attraverso le bestie selvagge
‘Segale
nei fogli dei piedi
e tra le cosce
cercano di mordermi i denti
come cicatrici permanenti
Dalla mia gola, urlando
l’urlo del selvaggio si placa
sorge, come un sole splendente.
nel mezzo del caldo
E si prosciugano tutti
stagni e sacchi
scavare in profondità
crociera in motoscafo
da qualche parte sul colpo di stato
le onde si alzano
e vengono dati i cavalieri
lungo la riva si schiantano
Stretti stretti
inghiottire le inondazioni
mantelli taglienti la ingannano
la schiuma
ed eccolo qui
al ritmo del richiamo della foresta
L’universo sorprenderà
scivolerà attraverso la grafia sudata
gettato in ginocchio
la schiuma si rovescia sul tappo
***
SPAZZOLINO DA DENTI
Non lasciare che la notte passi
non dare
È sacro su tutti e quattro i lati
la nostra protezione e la nostra stanza
Chiudi il cancello al mattino
lascialo essere paziente
Il mio corpo ha ancora forza
amarti
Non darmi la buonanotte, tesoro
suona così duro
la separazione sembra
dì sempre “ben fatto”
la notte è davanti a noi, la sera è bella
Non aprire la porta, non chiamare un taxi
dove andresti se non nella tua stanza
qui la mia canottiera è viva
il mio sgabello e il caffè caldo senza zucchero
Chiama la consegna a domicilio
Ho solo bisogno di uno spazzolino da denti
Ho dimenticato di prendere
forse non dovrei
ordina adesso
tutto il resto
amori passati
riunioni di emergenza
se necessario, cancella noi e noi
da tutto il mondo,
Non darmi la buonanotte, tesoro
buona sera è quello che mi si addice
aggiungi le mie ciabatte e chiedi tutto
in una notte in cui non sono mai stato prima
gettare la chiave al mattino
prima del turno stasera lascialo aspettare
lascia che qualcun altro bussi
La notte non è abbastanza lunga per noi
ora dormi amore mio
dormi e tu cara.
***
LETTI DI ROSE
Non sono mai stato in questa casa
dove ho un letto di rose
e una camicia da notte nuda
per non irritare la pelle
dalle dolci spine
nei tuoi occhi
Neanche io facevo il caffè
e ti ho offerto il nettare
con un po ‘di zucchero
sulla sedia su cui ero seduto
il mio desiderio è rimasto bloccato
Nessuno ti ha mai disturbato
per quel pungiglione del destino
non ha mai dubitato di se stessa
che c’era un posto
per cui sono stato creato
Neanche qui ho messo un caminetto
e in quel fuoco ho bruciato
zuppa cucinata per te
con le mie spezie
Non sono mai stato qui
e la mia carta d’identità
sul tavolo
e il mio file è completamente aperto
Dio, so tutto
non è possibile
Non mi sono perso.
Non lo sono mai stato
presente come qui
dove mai neanche
Non avevo superato.
***
A PROTEZIONE DELLE ROSE
Nel mio rosario quando passi
va lentamente
a piedi nudi
e non indossare più niente
tranne il codice con cui l’ha sbloccato
e non conficcare il naso nel suo cuore, in profondità
ammirare e annusare in posizione verticale
Raccoglierà le spine
e ti abbraccerà più avidamente
ti inebrerà con i suoi profumi
come con i liquori dolci bugiardi
di rose
Non inciampare
non ti capirà
la paura lo sconvolgerà
le spine si libereranno
davanti a me come uno scudo si intrecciano
e ostacoleranno il tuo attacco
Non scapperai via
non dimenticare
entrato credendo, tradito
in una camicia dall’anima
ea piedi nudi sulle spine che rischiano
Rimani sobrio e fedele?
in una carrozza di anelli
e odori
sarai il mio giardiniere
degno
per ciascuno dei miei germogli
che in tuo onore scoppierà!
***
CROSSING
Da qualche parte sulla spiaggia
i delfini in un coro cantano
marcia postuma
delle onde che si infrangono
davanti ai tuoi sguardi osceni
Da qualche parte dietro la mia schiena
squittiscono gli anelli della stupidità
qualcuno grida slogan
Mi dono astutamente a te
Entro in ogni tuo pensiero
Creo l’oscurità per te
dalla tua pelle
Lecco l’umidità
sale e spine…
…
Arrenditi a me!
Entra dal buco della serratura
corrotto dalla mia porta
il tuo giorno sorgerà
l’universo girerà
nel mezzo della notte e del giorno
Le tue mani sono tese
baldacchini sul mio corpo
e il mio corpo ondeggia ansioso
minaccia di alluvione
Sei un serpente
nelle mie orecchie rivoluzione
hai vinto
Ho tradito
Ti dico
aspettare
sei un disertore
e io sono il vincitore
tu dici
ma no
ce l’abbiamo
Il conquistatore ti soddisferà
con trionfo
sii il tuo vincitore
Che strategia
….
Affondo nella follia
in vortici e turbine
il selvaggio a inciampare
volano gli uccelli del paradiso
bello come perversione
vulcani rianimati eruttano
su di me un’euforia
mi stai facendo pressione
come conquistatore occupi il territorio
e tu riempi l’interno
con le munizioni
attacchi con tutte le armi
pianti campi minati
Accendo fuochi
alla follia la fiamma ci lambisce
le spalle graffiate sanguinano
come frustato dagli zoccoli dei cavalli selvaggi
al momento dell’accoppiamento
….
I primi galli si sentono da qualche parte,
le pulizie mattutine lavano le piazze
nelle notti oscene
….
le onde stanno abbattendo i mantelli
i delfini rauco si tuffano
La luce si spegne
….
socializziamo umilmente
come capitolazione a una commemorazione annuale
caldo, cosparso di rugiada mattutina
….
corpo dolorante … piegato
Osmanova.
***
IL POTERE DEL SILENZIO
La mia parola è stupida
come nei tempi dei sordi
solo le ombre passano sul viso
e raccontano la loro storia
all’ascoltatore sordo
ciò che l’anima ricorda
Lo sguardo nei miei occhi è vuoto
incolore come l’acqua
solo gli assetati vengono nutriti
da quel bicchiere essiccato
e sente la magia del gusto
Le mie mani sono ruvide
come la parola dura che fende il cuore
Alza il mio viso con una mano gentile
con lo sguardo sono immerse nei miei occhi vuoti
la sete satura ha magia
a tutti i sensi
La mia mente griderà
invece della mia parola
con tremore nel corpo
verrà raccontata una storia
più vero della mia parola.
***
OH, MIO RE
Mi dico
osare
sono immersi
Mi dico
Relax
partire
Ti dico la stessa cosa
Le mie spalle sono fragili
per il dolce carico che desidero
per prenderlo
alle notizie chiave
cosa sta aspettando
davanti alle corti reali
Il mio re!
Sono solo una cameriera
anche quando sei davanti a te
Apro tutti i cancelli
con una pendenza davanti alla tua taglia
Non mi inginocchio né mi inchino
Tutte le tue aureole
non hanno un bagliore allegro
e il tuo set
si nasconde dietro il potere
e si ferma
quando apro le porte
e accendo la luce
entrare nei tuoi occhi
Il mio re!
abbassare quella pesante corona
chiudi la porta dopo di me
quando entro nelle tue stanze
osare
guardare
come starò in piedi
Mi dico
sarai il suo giuramento
Ti dico
regina, mio re, hai bisogno.
Osa
ho lasciato
partire
Ho osato
lascia che le costole si spezzino
e lasciate che la pelle frigga fino al cuore
lascia che l’amore si inchini a te
e nobilita la mia passione
incoronami nel dare
Te lo darò prendendolo
Lo scettro, il trono
il mantello, la corona
togli tutto e buttalo via
Solo con il suo desiderio liberato
copriteci
e governare finché
amore incoronato
e la passione ci amano.
***
Traduzione in Italiano Lidia Popa
***
Marija Najthefer Popov, nació en Serbia el 11 de marzo de 1958. Hasta el momento se ha publicado en más de doscientas colecciones de versos nacionales e internacionales, en revistas y sitios literarios nacionales y extranjeros. En 2018 publica su primera colección de versos “Estoy escribiendo una mujer”. En este libro interpreta el mundo de la mujer, su creatividad, amor, elegancia y la opinión de que es ella quien maneja la vida, dándole todos los matices. . La autora, dentro de su misión, ve el arte como un espíritu de libertad y lirismo, la naturaleza como huella de ese esplendor que posibilita la unificación de sus elementos con el mundo espiritual. La poetisa ha recibido numerosos premios internacionales y nacionales por su labor creativa; ha sido traducido a muchos idiomas del mundo. Actualmente se prepara para publicar sus versos en diversas revistas culturales y antologías internacionales. Es autora de la capital ANTOLOGÍA 2021 / POETAS DEL MUNDO EN SERBIA, con la participación de más de 300 eminentes poetas y serbios de todo el mundo. Es miembro de numerosas asociaciones literarias y poéticas, miembro de honor, presidenta y embajadora de la paz en el mundo … Es una gran defensora del amor y la amistad, el respeto y el cuidado de todas las personas del planeta y cree que la poesía es el lenguaje que une al mundo entero en el que no debe haber diferencias. Ser poeta es una elección y un regalo de Dios. Bendición.
Es miembro de la Asociación Mundial de Poetas (V.P.S.) desde 2020
Vive y trabaja en Zrenjanin, Serbia.
***
DIVISIÓN
Asombrado por el miedo
Creamos una forma de despedirnos
que no va a pasar
ni en el ala del avión
no escribirá la salida
Recogerá el equipaje del carril infinito
pero el regresa
siempre vuelve de nuevo
Nos separamos en pánico
desde la primera reunión
y cuanto más nos saludamos
seguimos volviendo
Me iré mientras estemos flotando
en que nuestra trascendencia
en todos los límites inseguros
Seré fuerte, más fuerte que ambos
Me dejare entera
en ti, en tu corazón, pensamientos y cuerpo
nos separaremos sin un saludo
nos separaremos sin separación
asombrado
en pánico
en el límite excedido
que inconscientemente
nos trae de vuelta a nosotros …
***
EL SILENCIO Y YO
Esta noche
los silencios me aman
apasionado
ni esperanzas
no me engañaron por mucho tiempo
por error
solo se escucho
el rápido
tren distante
mujer con reserva
en la mano
como esperanza
silencio
y sentidos
Esta noche
los silencios me besaron
ni aspiración
no lo quemaron por mucho tiempo
a través del torrente sanguíneo
solo se escucho
La campana
de las campanas de la iglesia
Esa misma mujer
con fe
como fuente de vida
silencio
y nada más
no tiene sentido
Eso fue
el ultimo tren
Esta noche
las palabras me dejaron
claro
Ni siquiera un susurro
no se detuvo por mucho tiempo
fue escuchado
la ruptura de todas las esperanzas
La mujer esta determinada
en completo silencio
los sacudió
detrás
puertas pesadas
La espera fue silenciosa
con todas sus fuerzas
el silencio
Yo también
por ellos mismos
juntos
sentimos la respuesta.
***
SALVAJE
Si me vuelves a crear
en mi forma primordial, yo
fríe el corazón de la llama para mí
esparcir las cenizas por el desierto
si me presienten las fieras
me enriquecerán de reconocimiento
de su esencia ardía en mi
Sin embargo, no me destroces
entiérrame en el fondo
y no le digas a nadie el secreto
y no respires hondo
para que tu aliento no me deje boquiabierto
como una semilla que se derrama
en suavidad y calidez
Y desearía que de alguna manera maldijeran
en algo manso
en una olla bien cuidada
en una ventana frente a la naturaleza
y aúlla como una fiera atrapada
en el salto…
***
PASIÓN
Tu canción se está escribiendo rápidamente
gotas de sudor de tu piel
que despues de mi baño
luego se multiplican
corrientes de aire y torbellinos
suspiros a ritmo de iguales
tambores en los sentidos
y cascadas ruidosas
río arriba
remolinos, rápidos, clanes
a través de los rápidos ríos de conocedores
a través de las fieras
‘Centeno
en las sábanas de los pies
y entre los muslos
intentan morderme los dientes
como cicatrices permanentes
Desde mi garganta gritando
el grito del salvaje se calma
se levanta, como un sol abrasador.
en medio del calor
Y todos se secan
estanques y bolsas
cavar en las profundidades
crucero en lanchas rápidas
desde algún lugar del golpe
las olas se elevan
y los jinetes se dan
a lo largo de la orilla se estrellan
Estrechos estrechos
tragar las inundaciones
capas afiladas la engañan
la espuma
Y aquí está
al ritmo de la llamada de lo salvaje
El universo se sobresaltará
se deslizará a través de la letra sudorosa
arrojado de rodillas
la espuma se derrama sobre la tapa
***
CEPILLO DE DIENTES
No dejes pasar la noche
No des
Es sagrado por los cuatro lados
nuestra protección y nuestra habitación
Cierra la puerta por la mañana
que sea paciente
Mi cuerpo aun tiene fuerza
para amarte
No me digas buenas noches, cariño
suena tan duro
la despedida parece
siempre di ‘bien hecho’
la noche está ante nosotros, la noche es hermosa
No abra la puerta, no llame a un taxi
¿A dónde irías si no estuvieras en tu habitación?
aquí mi camiseta está viva
mi taburete y cafe caliente sin azucar
Llamar a domicilio
Solo necesito un cepillo de dientes
Me olvidé de tomar
tal vez no debería
ordenar ahora
todo lo demas
amores pasados
reuniones de emergencia
si es necesario, cancelanos a nosotros y a nosotros
de todo el mundo,
No me digas buenas noches, cariño
buenas noches es lo que me conviene
agrega mis pantuflas y pide todo
en una noche en la que no he estado antes
tira la llave por la mañana
antes del turno esta noche déjalo esperar
deja que alguien más llame
La noche no es lo suficientemente larga para nosotros
ahora duerme mi amor
Duerme y tu querida.
***
CAMAS DE ROSAS
Nunca he estado en esta casa
donde tengo un lecho de rosas
y un camisón desnudo
no salpicar la piel
de las dulces espinas
en tus ojos
Yo tampoco hice café
y te ofrecí néctar
con un manojo de azucar
en la silla en la que estaba sentado
mi deseo se quedó estancado
Nadie te ha molestado nunca
por ese aguijón del destino
ella nunca dudó de sí misma
que habia un lugar
para lo que fui creado
Yo tampoco puse chimenea aqui
y en ese fuego quemé
sopa cocinada para ti
con mis especias
Nunca he estado aqui
y mi tarjeta de identificación
en la mesa
y mi archivo está completamente abierto
Dios, lo se todo
no es posible
No estoy perdido
nunca lo fui
tan presente como aqui
donde nunca tampoco
No me había excedido.
***
EN PROTECCIÓN DE ROSAS
En mi rosario cuando pisas
va despacio
descalzo
y no use nada más
excepto el código con el que lo desbloqueó
y no le metas la nariz en el corazón, profundo
admirar y oler bien
Ella recogerá las espinas
y te abrazará con más avidez
te embriagará con sus aromas
como con los licores dulces mentirosos
de rosas
No tropezar
no te entenderé
el miedo lo molestará
las espinas se liberarán
frente a mi como un escudo se entrelazarán
y frustrarán tu ataque
No huirás
no se olvide
entró creyendo, traicionado
en una camisa del alma
y descalzo sobre espinas arriesgándose
¿Te mantienes sobrio y fiel?
en un carro de bucles
y olores
tu serás mi jardinero
valioso
para cada uno de mis cogollos
que en tu honor estallará!
***
CRUCE
En algún lugar de la playa
delfines en un coro cantan
marcha póstuma
de olas rompientes
ante tus miradas lascivas
En algún lugar a mis espaldas
chirriar los anillos de la estupidez
alguien grita consignas
Me entrego a ti astutamente
Entro en cada uno de tus pensamientos
Creo oscuridad para ti
de tu piel
Lamo la humedad
sal y espinas …
…
¡Ríndete ante mí!
Entrar por el ojo de la cerradura
corrompido por mi puerta
tu día amanecerá
el universo girará
en medio de la noche y el día
Tus manos están extendidas
marquesinas en mi cuerpo
y mi cuerpo agita ansioso
amenaza con una inundación
Eres una serpiente
en mis oidos revolucion
ganaste
Yo traicioné
Te digo
Espere
eres un desertor
y yo soy el ganador
tu dices
pero no
lo conseguimos
El conquistador te colmará
con triunfo
se tu ganador
Que estrategia
….
Me hundo en la locura
en torbellinos y torbellinos
lo salvaje en tropiezos
aves del paraíso vuelan
agradable como la perversión
erupción de volcanes revividos
en mi una euforia
me estas presionando
como conquistador ocupas el territorio
y llenas el interior
con municiones
atacas con armas completas
plantas campos de minas
Enciendo fuegos
a la locura nos lame la llama
hombros raspados sangran
azotado por los cascos de los caballos salvajes
en el momento del apareamiento
….
Los primeros gallos se escuchan en alguna parte,
los limpiadores matutinos lavan los cuadrados
en las noches lascivas
….
las olas están rompiendo las capas
delfines roncos bucear
La luz se apaga
….
socializamos humildemente
como una capitulación a una conmemoración anual
caliente, rociado con rocío de la mañana
….
cuerpo adolorido … doblado
Osmanova.
***
EL PODER DEL SILENCIO
Mi palabra es tonta
como en los tiempos sordos
solo las sombras pasan por el rostro
y contar su historia
al oyente sordo
lo que recuerda el alma
La mirada en mis ojos esta vacía
incoloro como el agua
solo los sedientos se alimentan
de ese vaso seco
y siente la magia del gusto
Mis manos son ásperas
como la palabra dura que atraviesa el corazón
Levanta mi rostro con una mano suave
con la mirada se sumergen en mis ojos vacíos
la sed saturada tiene magia
a todos los sentidos
Mi mente gritará
en lugar de mi palabra
con temblores en mi cuerpo
se contará una historia
más cierto que mi palabra.
***
Oh mi rey
Me digo a mi mismo
atrevimiento
estan inmersos
Me digo a mi mismo
relajarse
Vamos
Te digo lo mismo
Mis hombros son frágiles
por la dulce carga que deseo
Para tomarlo
a las noticias clave
que esta esperando
frente a las cortes reales
¡Mi rey!
Solo soy una sirvienta
incluso cuando frente a ti
Abro todas las puertas
con una pendiente frente a tu talla
No me arrodillo ni me inclino
Todos tus halos
no tienen un brillo alegre
y tu set
se esconde detrás del poder
y se detiene
cuando abro las puertas
y enciendo la luz
***
Traducción en español Lidia Popa
***
Marija Najthefer Popov, was born in Serbia on March 11, 1958. So far, it has been published in more than two hundred international and domestic collections of verse, in domestic and foreign literary magazines and websites. In 2018, she published her first collection of poems “I write the woman”. In this book she interprets the world of women, her creativity, love, elegance and the opinion that she is the one who governs life, giving it all the nuances. The author, within the framework of her mission, sees art as a spirit of freedom and lyricism, nature as a search for that splendor that enables the unification of its elements with the spiritual world. The poet has received numerous international and national awards for her creative work; it has been translated into numerous languages from around the world. He is currently preparing to publish his poems in various cultural journals and international anthologies. She is the author of the capital ANTHOLOGY 2021 / POETS FROM THE WORLD IN SERBIA, with the participation of more than 300 eminent Serbian and poets from all over the world. He is a member of numerous literary and poetic associations, an honorary member, president and ambassador of peace in the world … He is a great supporter of love and friendship, respect and care of every individual on the planet and believes that poetry is the language that unites the whole world. in which there must be no differences. To be a poet is a choice and a gift from God. Blessing. He has been a member of the World Association of Poets (V.P.S.) since 2020 He lives and works in Zrenjanin, Serbia. ***
DIVISION Amazed by the fear let’s create a way to divide which will not happen nor on the wing of the avinot he will not write about the departure He will collect the luggage from the endless ribbon but he returns he comes back again and again We parted in panic since the first Wednesday and we greet each other as much as possible we came back more and more I will pass while floating in our overthrow on all uninhabited borders If I am strong, I will be stronger than both I will leave myself whole in you, in your heart, thoughts and body We will part without greeting We will divide without division strangely unseen panicked at the crossed border which is imperceptible he doesn’t come back to us again…
***
DIVISION
Amazed by the fear
let’s create a way to divide
which will not happen
nor on the wing of the avinot
he will not write about the departure
He will collect the luggage from the endless ribbon
but he returns
he comes back again and again
We parted in panic
since the first Wednesday
and we greet each other as much as possible
we came back more and more
I will pass while floating
in our overthrow
on all uninhabited borders
If I am strong, I will be stronger than both
I will leave myself whole
in you, in your heart, thoughts and body
We will part without greeting
We will divide without division
strangely unseen
panicked
at the crossed border
which is imperceptible
he doesn’t come back to us again…
***
SILENCE AND ME
New
the silences want me
passionately
nor hope
he didn’t deceive me for long
with delusion
they just listened
fast
distant train
wife are reservation
in the hand
as hope
shut up
and sows
New
the silence promises me
nor the aspiration
long time no go pale
down the bloodstream
they just listened
The beast
of the church ẑvona
That same woman
so verba
as a source of life
shut up
and nothing more
does not complain
That was it
the last train
New
the words left me
clear
Not a whisper
do not speak for a long time
he listened
violation of all hopes
The woman is resolute
in complete silence
shake them
behind yourself
heavy gates
Silent waiting
with a set of forces
the silence
and me
they are themselves
one is the other
we remember the answer.
***
DIVINA
If you recreate me
in my primordial form, me
the heart of the glam fry me
the ashes scatter through the wilderness
if the wild squirrels come to me
If they ennoble me they are recognition
of their essence burned in me
Still, don’t tear me apart
bury me deep inside
and tell no one the secret
and do not breathe deeply
so that your savage may not blow me away
like a seed that is poured out
in softness and warmth
And I’m trying to germinate somehow
in some tameness
in a nurtured pot
on a window turned con divnita
and howls like a squirrel stuck
in a jump…
***
PASSION
Your song is printed at speed
drip sweat from your skin
what on my hat
then multiply
air currents and whirlpools
sighing in the rhythm of the same
tapani in the senses
and roaring waterfalls
upstream
whirlpools, rapids, gorges
down the fast river connoisseurs
through the wild ẑverki
‘Growl
in the foot leaves
and between the thighs
they try to impress me
as alkaline permanent
From my throat, heather
the heather of the wonderful stivnuva
moves like the scorched sun
in the middle of the heat
And dry everything
ponds and shoals
rovarat in the deep
cruising speedboats
from somewhere on the high seas
the dams are moving
and the javachites are given
they are crashing on the shore
Tight narrows
they are swallowed by the floods
sharp ‘capes deceive her
penata
and this is the end
in the rhythm of the call of the wilderness
The universe will be startled
It will lick down the manuscript from the pot
frlena on his knees
the foam on the ‘cape spills out
BRUSH FOR ZABI
Don’t let the night go by
don’t give up
On all four sides it is the world
our protection and our room
He locked the gate for him in the morning
let him be patient
My body still has strength
to love you
Don’t tell me good night, darling
it sounds so rough
on the division lychee
say ‘welcome to me’
the night is before us, the evening is beautiful
Don’t open the door, don’t call a taxi
where would you go if not in your room
here my undershirt is alive
my chair and hot coffee without sugar
Call home delivery
I just need a toothbrush
I forgot to take
maybe not laughing
now order
everything else is oktaži
minatite loves
itnite meetings
if necessary, cancel us too
from all over the world,
Don’t tell me good night, darling
good evening is what pleases me
pass me the tugs and ask for everything
in a night I haven’t been to before
he threw the key in the morning
let the knife wait in front of the garden
let someone else knock on his door
The night is not long enough for us
now sleep my love
sleep and you darling.
PINK BED
I have never been to this home
where I have a bed of roses
and a nightgown naked
not to peel the skin
of sweet thorns
in your eyes
I don’t even make coffee
and I offered you nectar
with a bunch of sugar
on a chair on which I sat
my wish remained stuck
No one ever guessed you
for that sting of fate
you never carried a doubt in yourself
that there was a place
for which I was created
I can’t even cover the hearth here
and in that fire I burned
soup cooked for you
are my spices
I’ve never been here
and my ID card
on the table
and my dossier fully open
God, I know everything
maybe not
I’m not stuck.
I never be
so present as here
where you never do
I was not overwhelmed.
***
IN PROTECTION OF ROSES
In my rose garden when you will wait
go slowly
bos
and don’t wear anything else
except for the code that unlocked it
and do not drive nudity into her heart, deep
admire and smell right
She will gather the thorns
and he’ll hug you madly
they will smell like you
how sweet lying liqueurs are
of roses
Don’t panic
he won’t understand you
fear will upset him
thorns will let go
in front of me how the shield will weave
and your attack will thwart him
You will not escape
do not forget
enters believing, betrayed
in a shirt of the soul
and barefoot on the thorns at risk
if you stay sober and faithful
in a carriage of roosters
and atoms of scents
You will be my gardener
worthy
for each of my navels
which in your honor will dissolve!
***
PREMIN
Somewhere on the shore of the sea
dolphins in choir peat
posthumous march
on the dams that are being broken
before your lewd looks
Somewhere behind my coat of arms
squeak alkyte on nonsense
someone shouts passwords
I give myself to you cunningly
I indulge in every thought
I create a dungeon for you
of your skin
I lick the moisture
salt and bitter …
…
To surrender to me!
Go through the keys
corrupt from my door
You’ll be fine
the universe will rotate
Wednesday night
Your ducks spread
canopy on my body
and my body is restless
so the dive is threatened
You make a snake’s palace
in my ears a revolution
you conquered
I surrendered
I tell you
Wait
you are a deserter
and I am the winner
you say
but no
we didn’t get together
The conqueror will fulfill you
with triumph
be your winner
What a strategy
….
in madness tone
in viorvi and viori
the wild at
flying birds of paradise
nice as a perversion
revived volcanoes erupt
over me eurption
you press me
as a conqueror you occupy the territory
and the interior you fulfill
with ammunition
you are attacking with complete armament
you plant minefields
I set fires
to madness the flame does not lick
bleed scratched shoulders
as whipped from the manes of wild horses
during mating
….
Somewhere the first roosters are heard,
the morning cleaners wash the platforms
on lewd nights
….
are crushed by dams on the ‘capes
zaripnati dolfini nurnuvaat
The lighthouse goes out
….
we don’t hang out humbly
as the capitulation of the annual commemoration
hot, from the morning dew poleani
….
the body in pain … curled up
Ottoman.
THE POWER OF SILENCE
My word is dumb
as in deaf time
only shadows pass over the face
and they tell their story
to the deaf listener
what the soul sows
The look in my eyes is empty
colorless as water
only the thirsty are fed
of that dried glass
and she feels the magic of taste
Roughly moite race
like the rough word that cuts through the heart
Touch my face with a gentle hand
with the gaze nurni are in my empty eyes
saturated thirst has magic
on all senses
My mind will scream
instead of my word
they tremble on my body
The story will be told
historical of my word.
***
OH, MY KING
I say
dare
nurni se
you say
relax
pull
I tell you the same
Krevki shrugs
for the sweet load I am picking
to carry it
to the key news
what to expect
in front of the royal court
My king!
I’m just a maid
even when in front of you
I open all the gates
they bow before your greatness
I do not kneel and I do not bow
All your halos
they do not have a cheerful glow
and your set
hides behind the bridge
and ceases
when I open them, return them
and I let go of the light
in your eyes to enter
My king!
put down that heavy crown
close the door for me
when I will wait in your chambers
dare
to look
how will I stay right
I tell myself
you will swear to him
I tell you
the queen, my king, you need.
Dare
trgnav
pull
I dared
let the ribs crack
and the skin to the core let it fry
let love bow to you
and you ennoble me with passion
crown me in giving
I will give it to you
The scepter, the throne
nametkata, krunata
he took it out and threw it away
Only with their liberated desire
cover no
i vladaj sè dodeka
crowned love
i passion nè sakaat.
***
Translation into English Lidia Popa
***
Ciao! Benvenuti!
Lidia Popa
periodicoonline.lidodellanima@gmail.com
LIDO DELL'ANIMA 