În post-istoria imperiilor
Leo Butnaru
Imperiile vorbeau cu ele însele, bălmăjit în somn, și
răstit, injurios aievea; în vecie fie-le blestemate
sângeroasele adunături de demenți sălbatici pe tron și
în rânjitoare de ură nesățioase cohorte-ațâțate-aliniate.
Legiuni prin regiuni ce nu ar fi trebuit să le aparțină
țari ca pari de hotar mutați mutanți mereu spre alții
mai în inima lor, curți în agonie prădalnică, jegoase
rituri de mărire și împărțire de, zi și noapte, decorații.
Monștrii de până și de după ei înșiși, pocitanii hidoase
cu steaguri pe ele cu gheare de pradă, cu orătănii îngălate
chiar din turnurile metropolelor, din sud ori miază-noapte,
ceasuri bat a blestem de imperii, a irevocabila lor moarte.
Nella post-storia degli imperi
Leo Butnaru
Gli imperi parlavano da soli, balbettavano nel sonno e
davvero acuto e offensivo; possano essere maledetti per sempre
le sanguinose riunioni di selvaggi dementi sul trono e
in coorti insaziabili ed eccitati.
Legioni attraverso regioni che non avrebbero dovuto appartenere a loro
paesi come i mutanti borderline si spostano sempre verso altri
più nei loro cuori, corti in agonia predatoria e sporca
riti di ingrandimento e divisione, giorno e notte, addobbi.
I mostri prima e dopo di loro, gli orribili mostri
con bandiere su di loro con artigli di preda, con artigli rauche
anche dalle torri delle metropoli, da sud o mezzanotte,
ore battute per maledire gli imperi, alla loro morte irrevocabile.
*
Antract
Leo Butnaru
În această lume, unde cam totul se duce
pe apele celor șapte zile-a săptămânii (sâmbăta
având curgerea cea mai repede, cu adânci bulboane)
în care e atât de ușor să se piardă un regat
sau o simplă țară
pe care cineva le-ar da pentru-o țigară
mite să se piardă o potcoavă, două, trei sau chiar patru
odată ce Ecleziastul spune răspicat, inclusiv pentru cai
că oricând și oriunde nimic nu ne aparține
și nu există, nu, potcoava fericirii; în această lume
în care nefericitul poet Mandelștam își amintea cum
cel ce găsise o potcoavă sufla praful de pe ea
ștergând-o cu flanea, până la strălucire;
în această lume în care ne e dat să auzim cum
în grajduri, la praguri, pe la porți
potcoavele prind a scânci jalnic către căruțași,
călărași, jochei, când le apucă
dorul de-a fi mânate spre căile ferate
să salute sau chiar să sărute roțile locomotivelor
ce le sunt verișoare prin aliaj metalic
și alianța dorului de ducă, pe unde – spune proverbul –
lumea caută potcoave de cai morți…
– cam pe aici
se încheie spectacolul de verbe și purici de potcovit
chiar dacă mai e mult de jucat în lumea ca teatru
și ici, în adâncul ecranului alb, deja se face întuneric dens
ca într-un antract
din minele de antracit.
Intervallo
Leo Butnaru
In questo mondo, dove va quasi tutto
sulle acque dei sette giorni della settimana (sabato
avendo il flusso più veloce, con bolle profonde)
in cui è così facile perdere un regno
o un semplice paese
che qualcuno darebbe per una sigaretta
tangenti per perdere un ferro di cavallo, due, tre o anche quattro
una volta che l’Ecclesiaste dice senza mezzi termini, anche per i cavalli
che sempre e ovunque niente ci appartiene
e non c’è ferro di cavallo della felicità; In questo mondo
in cui lo sfortunato poeta Mandelstam ricordava come
chi ha trovato un ferro di cavallo ha soffiato via la polvere
strofinandolo con una flanella, fino a quando non divento lucido;
in questo mondo in cui ci viene dato di sentire come
nelle stalle, sulle soglie, ai cancelli
i ferri di cavallo iniziano a piagnucolare pietosamente ai carri
cavalieri, fantini, quando li afferra
il desiderio di essere guidati alle ferrovie
per salutare o anche baciare le ruote delle locomotive
quali sono i loro cugini in lega metallica
e l’alleanza del desiderio del duca, dove – dice il proverbio –
il mondo sta cercando ferri di cavallo morti …
– Circa qui
finisce lo spettacolo dei verbi e delle pulci a ferro di cavallo
anche se c’è ancora molto da recitare nel mondo come teatro
e qui, nelle profondità dello schermo bianco, è già oscurità fitta
come in un antrace
dalle miniere di antracite.
**
Biografia in italiano – Traduzione in italiano Lidia Popa
Pe malurile Rubiconului
Leo Butnaru
I. Zarurile și Cezar. Posibil, invers
Zarurile au fost aruncate.
Aruncări repetate
de fiecare dată corectate ca poziție
ca sumă de puncte
cum ar veni – ca perspicacitate.
Poziții de zaruri după aruncări
poziții de zaruri după corectări.
…Până le veni ideea ca
pur și simplu să introducă zarurile în locul
bucățelelor de sticlă colorate în caleidoscop. Rotești
privești
te uimești
ce artisticește se pot poziționa zarurile
în perfectă vanitate
e drept atractivă – nu-ți poți desprinde ochiul
de la ocularul caleido-
scopului
în presupunerea scopului
care iese atât de ornat
atât de ciudat
ca un destin destrămat
din nou adunat.
…Apoi
la un moment dat apare un neînvins
aproape împărat
destul de temerar
de autoritar
întinzând mâna să i se cedeze caleidoscopul:
„Poftim
magnifice Cezar
privește
citește
sau doar ghicește
ce vei avea de spus:
Și tu, Brutus?!”…
Sulle rive del Rubicone
Leo Butnaru
I. I dadi e Cesare. Forse, viceversa
I dadi sono stati lanciati.
Lanci ripetuti
ogni volta corretto come posizione
come somma di punti
come sarebbe venuto – come intuizione.
Posizioni dei dadi dopo i tiri
posizioni dei dadi dopo le correzioni.
… Fino a quando non hanno avuto l’idea
è sufficiente inserire i dadi in posizione
pezzi di vetro colorati nel caleidoscopio a ruotare
Guarda
sei sbalordito
quale artisticamente possono essere posizionati i dadi
in perfetta vanità
è davvero attraente – non riesci a staccare gli occhi da esso
dal caldo oculare
scopo
assumendo uno scopo
che risulta così ornato
così strano
come un destino in frantumi
riuniti di nuovo.
…Poi
a un certo punto ne appare uno imbattuto
quasi imperatore
abbastanza spericolato
di autoritario
tendendo la mano per consegnare il caleidoscopio:
“Ecco qui
magnifico Cesare
Guarda
leggere
o semplicemente indovina
e cosa dirai:
E tu, Bruto?!”…
Traduzione in italiano Lidia Popa
***
II. Un dac la Rubicon
Leo Butnaru
În ce mă privește
post-factum
aș avea ceva de mărturisit – și eu
am coborât din Galia Cisalpina
panta spre Rubicon
dar numai să-mi adap calul;
numai atât
chiar dacă
în mersul calului
în buzunar
mi se bătea
zornăitor
zar de zar
pe care eu mi-am zis să nu le arunc
pentru că nu mai avea rost să trec Rubiconul
odată ce Iulius Cezar deja cucerise Italia
războiul civil devenind război militar
încheindu-se destul de arbitrar
încât eu
concomitent
străin și autohton
aveam toate motivele să fiu cu sufletul împăcat
cu calul adăpat
ținându-l pașnic de frâu
la Rubicon.
22-27.VIII.2019
II. Un Daco al Rubicone
Leo Butnaru
Come per me
post factum
avrei qualcosa da confessare – anche io.
siamo discesi dalla Gallia Cisalpina
salita al Rubicone
ma solo per abbeverare il mio cavallo;
solo questo
anche se
mentre cavalchi un cavallo
nella tasca
stavo combattendo
con i sonagli
dado per dado
che mi sono detto di non buttare via
perché non aveva senso attraversare il Rubicone
una volta Giulio Cesare aveva già conquistato l’Italia
la guerra civile diventando una guerra militare
terminata in modo abbastanza arbitrario
così che io
concomitante
straniero e locale
avevo tutte le ragioni per essere in pace
con il cavallo abbeverato
tenendolo pacificamente per le redini
al Rubicone.
22-27.VIII.2019
Traduzione in italiano Lidia Popa
****
Hrisoave imaginare
Leo Butnaru
Zăpada se mai topise, apoi spre seară iar a înghețat.
Poleiul i-a alungit lupoaicei mamelele de bronz în
ascuțiți țurțuri de cristal. Chișinău, Iași, București, Cluj etcetera
spre nord, sud, est(e), spre apus
pe unde se află atare monumente patrupede
la multiplele lor țâțe sug zeci de Romul și Remus.
Dar asta e, ne-am obișnuit
și astfel de perpetuare exagerată a legendei nu supără, chiar
dacă noi avem lupul nostru, ce-a urlat, deznădăjduit,
la romane legiuni care-i alipeau imperiului gâfâitor a pre-pieire
vechi poveri din noi regiuni.
…Dar pentru a nu cădea
în delicate delicte sau dispute dintre lupoaică și lup
mai ales că e lapoviță, e lunecuș și în istorie
zic să ne gândim că mâine dimineață poleiul iar se va topi
și din mamelele mamei de lupus in fabula italic va picura
lapte străveziu ca destinul Daciei în imaginarele hrisoave
destin care chiar de-a existat în luptă și prin lupta cruntă
de a nu muri, a nu muri, a nu muri, – ci de a fi!
cam pe durata a o mie de ani și mai bine
de rău
nu se poate vedea
nu se poate descifra
nu se poate citi…
29.XII.2019
Scritti immaginari
Leo Butnaru
La neve si era sciolta, poi la sera è gelata di nuovo.
Il palo allungò il petto di bronzo del lupo
affilando i ghiaccioli di cristallo. Chisinau, Iasi, Bucarest, Cluj e così via
a nord, sud, est (e), a ovest
dove ci sono tali monumenti a quattro zampe
alle loro tette multiple succhiando dozzine di Romolo e Remo.
Ma questo è tutto, ci siamo abituati
e una perpetuazione così esagerata della leggenda che non sconvolge nemmeno
se abbiamo il nostro lupo, che ululava disperato,
alle legioni romane che attaccavano, in preda all’ansimante impero
vecchi fardelli in nuove regioni.
… Ma non cadere
in delicati crimini o controversie tra la lupa e il lupo
soprattutto perché c’è nevischio, è scivoloso e per la storia
dico che domani mattina la glassa si scioglierà di nuovo
e dai seni della madre del lupo nella favola corsiva sgocciolerà
latte chiaro come il destino della Dacia negli scritti immaginari
destino che esisteva anche in battaglia e attraverso la lotta crudele
per non morire, non morire, non morire, – ma essere!
per circa mille anni e anche meglio
di cattiverie
non può essere visto
non può essere decifrato
non si sa leggere …
29.XII.2019
Traduzione in italiano Lidia Popa
*****
Lenin și Covid-19
Leo Butnaru
Fuge lumea din lume
fuge tot în ea
adică fuge lumea de virus
dintr-o țară virusată în
altă țară virusată.
Vămile-s
ticsite de gastarbeiteri cu măști din Italia
fugiți din Italia
cu măști din Germania
fugiți din Germania
etcetera.
Pe la hotare
prin vămi
mascată
lumea se întoarce pe la casele
cui o are.
Lumea înspăimântată
se întoarce în lumea înspăimântată
chiar în ea
lumea
din patrii istorice
ajunse patrii isterice…
Lumea
sie însăși aducându-și vești îngrozitoare
iar uneori
ca excepție
și vești oarecum relaxante
precum cea
pe care am auzit-o în aeroportul Chișinău
de la un român mascat
în Rusia
de unde a fugit:
cică la Moscova
cel mai exemplar respectă regimul de izolare
Lenin
în mausoleu.
…De fapt
nimic nou – Rusia
totdeauna a fost performantă la
dezolantul capitol al izolării…
4.V.2020
Lenin e Covid-19
Leo Butnaru
Il mondo sta fuggendo dal mondo
ci corre ancora dentro
cioè, il mondo sta scappando dal virus
da un paese infettato in
un altro paese infetto.
Doganali sono
pieni di maschere per gli ospiti con maschere dall’Italia
fuggire dall’Italia
con maschere dalla Germania
fuggire dalla Germania
eccetera.
Intorno al confine
attraverso la dogana
surrettizia
il mondo torna a casa
chi ce l’ha.
Il mondo spaventato
ritorna nel mondo spaventato
proprio dentro
il mondo
dalle patrie storiche
divenne una patria isterica …
Il mondo
portandosi notizie terribili
e qualche volta
come eccezione
e notizie un po’ rilassanti
come quella
che ho sentito all’aeroporto di Chisinau
da un rumeno mascherato
in Russia
da dove è scappato:
cioè a Mosca
il più esemplare rispetta il regime di isolamento
Lenin
nel mausoleo.
… In realtà
niente di nuovo – in Russia
si è sempre esibito
il desolato capitolo dell’isolamento…
4.V.2020
Traduzione in italiano Lidia Popa
******
Biografia
Leo Butnaru – Poet, prozator, eseist, traducător, istoric literar, exeget al avangardismului.
Născut la 5 ianuarie 1949 în comuna Negureni, fostul raion Răspopeni (act. Telenești),
din Republica Moldova. Este licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova
(1972). A activat în presa periodică, de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”,
„Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu placheta de versuri Aripă în lumină (1976). În
ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este
eliberat din redacția ziarului „Tinerimea Moldovei” pentru promovarea spre publicare a unui
eseu despre M. Kogălniceanu și Gr. Alexandrescu, ce contravenea liniei ideologice oficiale.În
perioada 1990-1993 – vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este
membru al Uniunii Scriitorilor din România. Mai mulți ani la rând – președinte al Filialei
Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, membru în Consiliul USR.
A publicat volume de poezie, proză, eseuri, interviuri și traduceri apărute la edituri din
Chișinău, Iași, București, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Nădlac, Constanța.
Versurile și prozele sale au fost publicate în limbile albaneză, armeană, engleză, belorusă,
bulgară, franceză, georgiană, germană, letonă, lituaniană, macedoneană, polonă, rusă, sârbă,
slovacă, spaniolă, suedeză, tătară, turcă, ucraineană, ungară.
Cărți de autor i-au apărut în Franța, Rusia, Germania, Polonia, Azerbaidjan, Bulgaria,
Serbia, Tatarstan, Ucraina.
Prezent în antologii: apărute în România, SUA, Franța, Anglia, Suedia, Rusia, Olanda,
Ucraina, Turcia, Macedonia, Albania, Georgia, Armenia etc.
Distincții și premii: Mai multe Premii ale Uniunii Scriitorilor din Moldova; Premiul
Uniunii Scriitorilor din România (1998; 2015); Premiul Național al Republicii Moldova (2002);
Premiul Comitetului Director și al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România (2008); Premiul
Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România Scriitorul anului 2009; Premiul
„Constantin Stere” al Ministerului Culturii al Moldovei (2013); Marele Premiu și Cununa de
Lauri la Turnirul de Poezie de la Neptun-Mangalia, organizat de Uniunea Scriitorilor din
România (2016). Distincții de Stat ale Republicii Moldova și României.
Leo Butnaru este preocupat de avangardismul european, în special cel rus și ucrainean; a
tradus cărți de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Marina Țvetaeva,
Osip Mandelștam, Anna Ahmatova, Daniil Harms, Igor Bahterev, Leonid Dobîcin, Nina Habias,
Ian Satunovski ș. a. A elaborat antologia de poezie universală, precum și antologiile „Avangarda
rusă” (2 volume), „Avangarda rusă. Dramaturgia”, „Manifestele avangardei ruse”; „Panorama
poeziei avangardei ruse” (2015), „Panorama poeziei avangardei ucrainene” (2017).
Leo Butnaru – Poeta, scrittore di prosa, saggista, traduttore, storico letterario, esegeta delle avanguardie.
Nato il 5 gennaio 1949 nel comune di Negureni, ex distretto Rispopeni (attuale Telenești),
dalla Moldova. Ha una laurea in giornalismo e filologia presso l’Università della Moldova
(1972). Ha lavorato nella stampa periodica, da redattore a caporedattore: “Tinerimea Moldovei”,
“Letteratura e arte”, “Moldova”. Ha debuttato con l’opuscolo “Ala nella Luce” (1976). Nel
Gennaio 1977 diventa membro dell’Unione degli scrittori dell’URSS; nel settembre dello stesso anno, lo è stato rilasciato l’accetto dalla redazione del quotidiano “Tinerimea Moldovei” per la promozione per la pubblicazione di un saggio su M. Kogălniceanu e Gr. Alexandrescu, che contravviene alla linea ideologica ufficiale. Nel periodo 1990-1993 è stato vicepresidente dell’Unione degli scrittori della Moldova. Dal 1993 lo è membro dell’Unione degli scrittori rumeni. Diversi anni consecutivi – presidente del ramo a Chisinau dell’Unione degli scrittori rumeni, membro del Consiglio dell’USR.
Ha pubblicato volumi di poesia, prosa, saggi, interviste e traduzioni editi a Chisinau, Iasi, Bucarest, Alba Iulia, Cluj, Timisoara, Nadlac, Constanta.
I suoi testi e la sua prosa sono stati pubblicati in albanese, armeno, inglese, bielorusso,
bulgaro, francese, georgiano, tedesco, lettone, lituano, macedone, polacco, russo, serbo,
slovacco, spagnolo, svedese, tataro, turco, ucraino, ungherese.
I libri dell’autore sono apparsi in Francia, Russia, Germania, Polonia, Azerbaigian, Bulgaria,
Serbia, Tatarstan, Ucraina.
Presente in antologie: pubblicato in Romania, USA, Francia, Inghilterra, Svezia, Russia, Paesi Bassi, Ucraina, Turchia, Macedonia, Albania, Georgia, Armenia ecc.
Distinzioni e premi: diversi premi dell’Unione degli scrittori della Moldova; Premio
Unione degli scrittori rumeni (1998; 2015); Premio nazionale della Repubblica di Moldova (2002);
Premio del Comitato direttivo e del Consiglio dell’Unione degli scrittori rumeni (2008); Premio
Scrittore dell’anno 2009 dell’Associazione degli editori e delle pubblicazioni letterarie rumene; Premio “Constantin Stere” del Ministero della Cultura della Moldova (2013); Gran Premio e Corona di Allori al Torneo di Poesia a Neptun-Mangalia, organizzato dall’Unione degli scrittori di
Romania (2016). Distinzioni statali della Repubblica Moldova e della Romania.
Leo Butnaru si occupa di avanguardia europea, in particolare russa e ucraina; di
libri tradotti di Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Marina Ţvetaeva,
Osip Mandelștam, Anna Ahmatova, Daniil Harms, Igor Bahterev, Leonid Dobicin, Nina Habias,
Ian Satunovski e altri. Ha elaborato l’antologia della poesia universale, nonché le antologie “Avanguardia Russa “(2 volumi), “Avanguardia Russa – Drammaturgia”, “Manifesto della avanguardia Russa”, “Panorama Poesia d’avanguardia russa” (2015), “Panorama della poesia di Avanguardia Ucraina” (2017).
LIDO DELL'ANIMA 